Salată de creveti suedeză – à la Niki

O gustare ușoară și proaspătă, de influență suedeză și aprovizionare nordică (creveți din Marea Nordului), acest aperitiv marin ne-a fost prezentat și realizat de prietenul nostru Niki, dispus oricând să ne încânte cu ceva bun.
O rețetă cu adevărat suedeză – eficientă, practică și rapidă – explicată pas cu pas și răcorită cu o pauză de tras sufletul (vedeți mai jos).
Portii: 6

Timp de preparare: 10 minute

 Ingrediente:

• 500 g creveti mici, prefierți
• 2 ouă fierte, tari
• 100 g maioneza
• 1 lămâie
• 1 legătură de ceapă verde sau 1 ceapă roșie (în funcție de anotimp)
• mărar proaspăt
• sare, piper

Preparare:

1. Se storc creveții bine de apă. Se toacă mare cu un cuțit bine ascuțit. Se pun într-un bol încăpător.
2. Se curăță ouăle fierte; se taie cubulețe și se pun peste creveți.
3. Se taie ceapa mărunt și se pune în bol.
4. Se adaugă maioneza, zeama de la o lămâie.
   Pauză de răcorit: Dacă tot aveți lămâia la îndemână, tăiați o felie în 4 și serviți un shot de tequila ca să meargă mai bine gătitul.
5. Se amestecă totul în bol, se pune sare și piper după gust. Se adaugă mărar proaspăt tocat mărut.

Se servește pe felii de pâine prăjită.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Read More

Salată de ardei copți și vinete

O salată de legume, dar cu gust de grătar! Potrivită ca salată lângă cărnuri tocmai fripte la cărbune, salata asta ușurică folosește vinetele coapte, altfel decât în veșnica noastră combinație cu ceapă și maioneză.
Se poate categorisi și ca garnitură.

Porții: 2

Timp de preparare: 45 de minute



Ingrediente:

• 2 vinete potrivite
• 6 ardei kapia
• ulei de măsline
• 1 lămâie
• pătrunjel verde (după gust)
• sare și piper

Mod de preparare:

1. Se pun la copt – pe grătar sau în cuptor – vinetele și ardeii (întregi).
2. Se întorc pe toate părțile pentru a se coace uniform; în funcție de cât de tare este focul sau jarul, ardeii și vinetele se întorc după ce fac bășici pe coajă și se înmoaie.
3. După ce s-au copt, se lasă la răcorit într-un castron acoperit (se curăță mai ușor).
4. Se curăță de coajă vinetele și ardeii (ardeii se curăță și de semințe) și se toacă în bucăți mari.
5. Se amestecă bucățile de vinete și ardei cu ulei de măsline, sare și piper (după gust). Se stoarce zeama de la o lămâie.

:) Se servește rece și răcoroasă.

Read More

Salată cu ton

După un weekend în care se exagerează cu mâncarea, şi mai ales după festinurile culinare de sărbători, o salată învigorează organismul şi îl curăţă de exces, oferindu-i, în acelaşi timp, vitaminele şi nutrienţii de care are nevoie pentru întoarcea la muncă. Prin urmare, după minunăţiile prezentate pentru Paşte cu multă carne de miel, vă propunem o salată lejeră şi delicioasă, la care să folosiţi şi un ou fiert, pentru că tot rămân atâtea.



Porţii: 2

Timp de preparare: 10 minute


Ingrediente:

• o salată verde, potrivit de mare / o pungă cu salată de la supermarket / rucola
• 1 ou fiert
• 10 roşii mici, cherry
• 1 conservă de ton în ulei (de preferabil, bucăţi, nu fulgi)
• 1 lingură de iaurt degresat
• 1 lingură de maioneză de casă
• 1 ardei kapia sau gras
• 1 lămâie mare
• sare şi piper
• ulei de măsline
• Extra: 1 ceapă roşie mică, măsline

Mod de preparare:
1. Curăţaţi şi spălaţi salata, frunză cu frunză. Lasaţi-o la scurs într-o sită de plastic sau pe un fund de lemn.
2. Într-un bol măricel, puneţi frunzele de salată; rupeţi-le cu mâna pentru a avea mărimim potrivite, uşor de luat cu furculiţa.
3. Spălaţi roşiile cherry; adăugaţi-le întregi. Tăiaţi ardeiul în bucăţi mari şi adăugaţi-l deasupra.
4. Desfaceţi conserva de tot şi scurgeţi tot uleiul într-o ceaşcă. Puneţi tonul tot în salată.
5. Tăiaţi lămâia în patru; stoarceţi două din bucăţi peste ton şi peste salată. Restul le veţi folosi ca decor sau adaos de zeamă de lămâie dacă doriţi salată mai acrişoară.
6. Adăugaţi câteva inele de ceapă roşie şi măsline, dacă doriţi. Tăiaţi oul felii şi adăugaţi-l deasupra conţinutului. Oul trebuie să fie rece.
7. Preparaţi sosul de salată (dressing)  într-un castronaş, astfel: puneţi iaurtul, maioneza şi un pic de ulei de măsline (sau un pic din uleiul din conservă, dacă vă place), adăugaţi sare şi piper, şi amestecaţi. Turnaţi sosul peste salată.
Salata se serveşte rece. Este mai gustoasă dacă o lasaţi 10 minute la frigider să se macereze.

:)  Pentru a obţine o salată bine echilibrată şi nu foarte grasă, uleioasă, folosiţi lămâie şi foarte puţin ulei. Puteţi folosi şi castravete pentru mai multă prospeţime. 

Read More

Salată grecească

Una dintre cele mai apreciate salate, simplă şi gustoasă. O salată zdravănă, răcoroasă şi hrănitoare, cum numai satele Greciei puteau concepe.

Ca multe alte reţete populare, adaptarea salatei greceşti s-a făcut cam după ureche. Nu că unele  nu ar fi reuşite, însă salata grecească e numai una. Şi în ea nu vom găsi cartofi, ouă, sosuri – în Paris m-am trezit cu o vinegretă în salată – sau mai ştiu eu ce. Vom găsi, însă, cu siguranţă, roşii, feta, castravete, ceapă roşie şi măsline Kalamata. Poate ardei gras şi salată verde, ceva capere, anşoa sau sardine.

 Porţii: 2

Timp preparare: 15 minute


Ingrediente:

• 3-4 roşii
• 1 castravete
• o ceapă roşie
• 200 gr brânză feta
• un pumn de măsline frumoase
• 1 linguriţă oregano
• 2 linguri ulei de măsline
• un praf de piper proaspăt măcinat

Preparare:
1.Se spală roşiile şi castravetele. Se taie roşiile în două, se elimină partea neagră unde roşia a fost prinsă de tulpină, se taie capetele castravetelui. Se curăţă ceapa roşie.
2.Într-un bol mare, eventual pe câteva frunze de salată tăiate, se pun roşiile tăiate în cuburi mărişoare şi castravetele tăiat la fel. Pe patul de legume se sfărâmă brânza în bucăţi potrivite.
3.Se împrăştie măslinele peste salată, se adaugă ceapa roşie tăiată rondele. Se adaugă uleiul de măsline. Se pudrează salată cu organo şi piper.
Salata grecească se serveşte rece, cu o felie de pâine prăjită.

 !!! Nu se adaugă sare decât dacă este necesar (verificaţi brânza prima dată). Atenţie la “feta” la cutie. Citiţi bine eticheta. Prea multe uleiuri vegetale, care apropie danishwhite de margarină, ar trebui să vă dea de gândit. Dacă nu aveţi o feta bună, mai bine folosiţi o telemea de oaie sau bivoliţă.

 :) După gust se pot adăuga un ardei gras şi o linguriţă de oţet (sau zeamă de lămâie).  “Adevăratele” măsline sunt lucioase şi uşor violete, neuniforme la culoare. Măsline la cutie se înnegresc în urma unui procedeu de chimie alimentară. Citiţi eticheta, ar trebui să fie menţionat. 

Read More

Alimente minune anti-îmbătrânire

Cele mai bune produse pentru sănătate sunt cuprinse în câteva grupe alimentare care încetinesc efectele trecerii timpului.


Sănătatea se menţine cu o combinaţie de alimente, nu doar cu proteine sau crudităţi. Aflaţi ce nu ar trebui să vă lipsească din dietă pentru a trăi mult şi bine.
Bazaţi-vă pe legume şi fructe cât mai colorate “Aici intră gama antioxidanţilor, alimentele care luptă cu radicalii liberi, responsabili de îmbătrânire. Vorbim de legume şi fructe cât mai colorate”, explică medicul nutriţionist Luiza Pârvu.
Papaya, fructele de goji, cele de pădure, dar şi cele care conţin caroten precum dovleacul cu pigment portocaliu intens sunt adevărate arme împotriva îmbătrânirii.
“Ananasul este un caz aparte, pentru că are în compoziţia sa bromelină, o enzimă care purifică sângele şi reduce inflamaţiile. Foarte bune sunt şi cerealele integrale, care n-au fost procesate şi au mai multe fibre. Ar trebui să facă parte din meniul celor ce ţin la siluetă, datorită senzaţiei de saţietate rapide, dar au şi rol protector împotriva cancerului de colon”, dezvăluie nutriţionistul.
VINUL ROŞU
Un pahar pe zi prelungeşte viaţa şi are efecte miraculoase asupra arterelor.
Cui nu-i place vinul, poate alege cafeaua ori ceaiul, pentru rezultate similare.
Cafeaua scade riscul diabetului de tip 2, în timp ce licorile din plante întăresc sistemul imunitar.
CIOCOLATA NEAGRĂ
Mâncată cu măsură, ciocolata neagră, plină de flavonoizi, scade inflamaţiile, menţine inima sănătoasă şi mintea alertă.
OMEGA 3
Se găseşte în peşte, dar şi în seminţe sau nuci. Acizii graşi din compoziţia fructelor de mare sunt de mare aju tor în reducerea inflamaţiilor cronice.
Mai mult, au puterea de a readuce zâm betul pe buze.
Grăsimile Omega 3 din peşte îmbunătăţesc activitatea într-o zonă a creierului responsabilă cu starea de spirit mai spun medicii.
CRUDITĂŢILE
O dietă bogată în fructe şi legume garantează pierderea în greutate, însă cele mai recente studii plasează crudităţile pe primul loc în topul alimentelor cu efect de întinerire.
Afinele, spre exemplu, primesc o atenţie specială pentru meritul de a pune în mişcare memoria “înceată”.
În realitate, toate fructele de pădure mustesc de antioxidanţi, o armă naturală împotriva îmbătrânirii şi bolilor grave precum cancer, Alzheimer, artitrita sau osteoporoza .
Aceste fructe au mare trecere la femei, datorită conţinutului crescut de vitamina C, care dă pielii fineţe. Pentru o privire ageră, ca de vultur, e recomandat să consumăm spanac şi alte frunze verzi.
Cu cât mai intensă culoarea, cu atât mai bine. Pigmentul din verdeţuri acţionează asemenea unei protecţii oculare împotriva razelor ultra-violete, iar vitamina K contribuie la sănătatea oaselor.
PROTEINELE
Trebuie să devină o etichetă a regimului alimentar după vârsta de 40 de ani, când începem să pierdem masă musculară.
În timp, metabolismul încetineşte, ceea ce favorizează îngrăşarea şi, de aici, o întreagă serie de probleme.
Toate astea pot fi evitate uşor, mâncând suficiente lactate şi carne (slabă de pui, curcan, vită) plus fructe de mare.
În plus, proteinele sunt responsabile şi de fixarea calciului în oase.
O femeie normo-ponderală are nevoie de 45 grame de proteine, iar un bărbat de 55 grame.
CEREALELE INTEGRALE
Ţin de foame celor care vor o siluetă de invidiat. Ovăzul, orezul brun, pastele integrale, toate sunt pline de fibre, ce reglează apetitul şi menţin glicemia la cote scăzute.
Mai multe cercetări din domeniul nutriţiei au scos la iveală beneficii secundare ale acestor cereale.
Produsele “integrale” oferă protecţie suplimentară împotriva diabetului, infarctului, cancerului de colon etc

Articol preluat de aici.

Read More

Salată cu piept de pui la grătar şi brânză de capră

Asocierea dintre câteva fâşii de pui picant, două-trei bucăţele de brânză de capră, un ardei copt, roşii şi castraveţi, face din această salată un festin culinar. Bogată, excentrică şi rafinată, salata cu piept de pui şi brânză de capră este dedicată celor care ştiu să guste din plăcerile vieţii.
 
Porţii: 4

Timp de preparare: 2 ore


Ingrediente:

• 1 piept mic de pui, fără piele şi os
• 3 căţei de usturoi
• 1 linguriţă fulgi de chili
• 2 linguriţe miere
• 3 linguri sos de soia
• 4 ardei kapia roşii
• 2 roşii mari
• 2 castraveţi
• 1 salată verde
• 5 linguri de zeamă de lămâie
• 3 linguri ulei de măsline extravergine
• 100 grame brânză de capră
• sare şi piper

Preparare:

1. Faceţi o marinată din sosul de soia, miere, fulgii de chili, 1 lingură zeamă de lămâie şi una de ulei de măsline, puţină sare şi piper. Ungeţi pieptul de pui cu marinată şi daţi-l la rece timp de o oră.
2. După ce pieptul de pui s-a marinat, pregătiţi grătarul şi coaceţi ardeii pe toate părţile. După ce s-au copt, scoateţi ardeii, aşezaţi-i într-un bol şi acoperiţi-i cu folie alimentară pentru ca să se aburească timp de 10-15 minute.
3. Scoateţi pieptul de pui din marinată şi înveliţi-l într-o folie de aluminiu unsă cu puţin ulei. Găuriţi din loc în loc folia cu o scobitoare. Aşezaţi puiul “înfoliat” pe grătar şi prăjiţi-l pe toate părţile.
4. Până se face puiul, curăţaţi ardeiul de pieliţe, tăiaţi roşiile bucăți şi castraveţii în rondele şi rupeţi frunzele de salată – spălate una câte una sub jet de apă rece. Tăiaţi brânza de capră în rondele sau cubuleţe în funcţie de forma pe care o are.
5. Pregătiţi bolurile. Repartizaţi în mod egal în boluri salată, roşii şi castraveţi şi câte un  ardei copt.
6. După ce pieptul de pui s-a făcut, trageţi-l deoparte şi tăiaţi-l fâşii subţiri pe care le puneţi peste legume. Adăugaţi bucăţile de brânză.
7. Asezonaţi, după gust, cu sare, ulei de măsline şi zeamă de lămâie.

Read More

Pui la grătar în stil thailandez

Cine a avut norocul să-şi petreacă măcăr o vacanţă pe plajele thailandeze a avut ocazia să guste o pulpă de pui marinată  cu mirodenii locale (pe bază de curry roşu) şi friptă pe jar de cărbune. Dulce-picantă, insinuant aromată, carnea de pui friptă astfel se topeşte în gură. Localnicii folosesc pentru frigerea ei un băţ de lemn despicat în două pe lungime, în care prind carnea. Ulterior o servesc cu tot cu acest suport ingenios, care face mâncatul pe plajă sau pe stradă mult mai uşor.

Prezenta reţetă se poate găti pe grătar sau în cuptor (30-40 de minute la 190 de grade).

Porţii: 2

Timp de preparare: 1 oră (plus 2 ore la marinat)


Ingrediente:

• 2 pulpe sau 6 ciocănele de pui
• 2 linguri pastă de curry roşu
• 4 linguri oţet
• 2 linguri  de zahăr
• 3 linguri sos de soia
• 3 linguri sos de peşte
• 1 lingură usturoi tocat
• 1 lingură lemon grass tocat
• 2 ardei iuţi (roşii) tocaţi
• piper

Preparare:

1. Carnea se pui se crestează în 1-2 locuri pe fiecare parte.
2. Pasta de curry roşu se amestecă bine cu sosul de soia, sosul de peşte, oţetul, zahărul, lemon grass, ardei iute, usturoi şi piper.
3. Turnaţi marinata formată peste carnea de pui.
4. Amestecaţi bine şi introduceţi la rece pentru 2 ore.
5. Frigeţi carnea pe grătar sau la cuptor până se pătrunde.

Carnea se serveşte cu garnitură de paste, orez şi/sau salate picante cum e cea de papaya.

Read More

Pulpe de pui la grătar (în stil nord african)

Pulpele de pui sunt în sine o invitaţie la grătar. Marinate în iaurt, cu mixuri de condimente nord-africane, aceste pulpe de pui se vor topi de fericire, pe grătar şi în gură.
Fragede, picante, desăvârşite.


Porţii: 4

Timp de preparare: 1 oră (plus 4 la marinat)



Ingrediente:

• 8 pulpe de pui
• 400 ml iaurt
• 1 lingură rasă de harissa
• 1 lingură zdravănă de ras el hanout
• 3 linguri zeamă de lămâie
• 3 linguri ulei de măsline
• 2 căţei de usturoi
• 1 linguriţă piper negru măcinat
• 1 lingură  rasă de sare

Preparare:

1. Crestaţi pulpele din loc în loc (2-3 ori pe fiecare parte).
2. Curăţaţi usturoiul şi tocaţi-l fin.
3. Amestecaţi iaurtul cu sare, piper, zeamă de lămâie, ulei de măsline, harissa şi ras el hanout.
4. Turnaţi iaurtul cu condimente peste pulpele de pui.
5. Introduceţi la rece pentru minim 3-4 ore înainte de utilizare.
   
    

   Carnea se scoate de la marinat cu 1-2 ore înainte de a se pune pe grătar. 

    
6. Scoateţi pulpele de pui din marinat şi puneţi-le pe grătar, bine scurse, la foc mediu.
7. Rumeniţi pulpele, pe ambele părţi, timp de 20-30 de minute (pe fiecare parte).
   
    

   Pentru un tratament termic uniform, acoperiţi pulpele de pui pe grătar cu o folie de aluminiu.

Pulpele de pui la grătar se servesc cu diverse salate.

Read More

Secrete privind prepararea carnii

Invata mici trucuri cu ajutorul carora preparatele din carne vor fi extrem de delicioase.


 Invata mici trucuri cu ajutorul carora preparatele din carne vor fi extrem de delicioase. De foarte multe ori avem probleme privind prepararea carnii, ori nu este bine facuta, ori este prea tare.

 1. Carnea se mentine proaspata timp de 72 de ore. Incercati sa nu o mai folositi dupa aceasta perioada.

2. Carnea si pestele sarat se pot desara daca se pun pe o sita deasupra unui castron cu apa. Sita nu trebuie sa intre in contact cu apa.

3. Carnea de porc are un gust deosebit daca este condimentata cu putina scortisoara.

4. Carnea pe care o pregatiti pentru fripturi nu trebuie spalata ci doar stearsa cu o carpa uda.

5. Daca in oala in care fierbe carnea se pune o lingura din inox pana in momentul in care sunt adaugate legumele, aceasta fierbe mult mai repede.

6. Pielita de pe ficat se indeparteaza mult mai usor daca ficatul este tinut un minut in apa fierbinte.

7. Pentru prepararea fripturilor: initial carnea se pune la foc tare intr-un amestec de grasimi fierbinte, aveti grija sa nu fie arse. Daca este pusa in grasimi arse carnea ia un gust neplacut si nu este nici benefica pentru sanatatea ta si a familiei tale. Cantitatea de grasime fierbinte ajuta carnea prin coagularea albuminelor, fapt care ajuta preparatul sa-si pastreze proprietatile hranitoare intacte.

8. Nu pastrati foarte mult timp carnea tocata cruda deoarece este foarte perisabila.

9. Nu lasati carnea la dezghetat la temperatura camerei. Cel mai bine este sa acoperiti carnea cu apa rece sau sa o lasati sa se dezghete tot la rece, dar in frigider.

10. Pentru a evita arderea fripturii puteti sa puneti in cuptor un vas mic din metal cu apa.

 11. Fripturile nu se stropesc cu sosul in care au fost pregatite ci doar cu grasime si apa rece.

12. Ficatul nu se sareaza de la inceput. Mai intai se frige cateva minute pe fiecare parte apoi se adauga sare. Daca este sarat la inceput are tendinta de a se intari.

13. Aveti grija cu fezandarea carnii de pasare de vanat deoarece carnea devine toxica.

14. Friptura este mult mai buna daca este preparata cu vin.

15. Daca este prea tare carnea, se poate adauga putin bicarbonat de sodiu in apa in care fierbe.

16. Snitelele se fragezesc mult mai bine daca inainte de preparare se dau cu putina sare, se ung cu ulei si se lasa putin la rece.

17. Grasimea care apare in timpul gatirii trebuie scursa inainte de fi servita mancarea.

18. Daca vreti ca friptura de carne de vaca sa fie picanta trebuie sa ungeti carnea cu mustar cu cateva ore inainte de preparare.

Care sunt secretele voastre pentru pregatirea si pastrarea carnii intr-un mod cat mai bun?

Read More

Totul despre carne – carnea rosie, alba si de vanat

Totul despre carne:

 Putem distinge trei tipuri principale de car­ne: albă (viţel, ied, miel, păsări de curte), roşie (vită, berbec, cal) şi de vânat. Din punct de vedere nutritiv, nu există di­ferenţe substanţiale: preferinţa pentru carnea anumitor animale (în special pentru cea de viţel) şi pentru anumite bucăţi ale acestora este doar o chestiune de gust.  

Digerabilitatea acestui aliment fundamental depinde de gradul de maturitate a animalului, de modul în care este gătit şi de tipul de carne aleasă: cărnurile roşii sunt mai uşoare decât unele dintre cele albe (cum ar fi cea de viţel sau de miel); carnea slabă va fi asimilată mai uşor decât cea grasă sau cea asezonată din abundenţă (cu ulei, unt, untură); carnea preparată la cup­tor este mai hrănitoare şi mai uşor digerabilă decât cea gătită un timp îndelungat.

Carnea de mânzat

Mânzatul este un viţel castrat, cu vârsta până la 3 ani. O carne de vită bună trebuie să aibă culoarea de un roşu viu, firicele subţiri de gră­sime şi o textură fermă. Carnea cea mai fragedă provine din părţile ce corespund muşchilor care lucrează mai puţin, de exemplu cei de pe spinare, de unde se obţine muşchiul şi fileul. Dacă sunt gătite rapid, la foc iute, aceste bucăţi de carne nu mai au nevoie de o frăgezire anterioară.
Pentru obţinerea unei fripturi bune, este bine să preparăm carnea în grăsimea ei natu­rală. Pentru a verifica dacă s-a pătruns, este suficient să o strângem între degete: cu cât este mai elastică, cu atât va fi mai „în sânge".
Când am terminat de gătit, este bine să lăsăm friptura să se odihnească, deoarece sucul din carne adunat în mijloc sub acţiunea căldurii se va redistribui către exterior.
Cea mai bună carne de bovine pentru prepa­rat înăbuşit este muşchiul care, datorită timpu­lui îndelungat de gătire, se va frăgezi. Ca lichid de fierbere se poate alege apa sau, mai bine, supa de viţel ori un vin roşu, pentru îmbogăţi­rea gustului şi aromei preparatului.

Carnea de porc

Carnea de porc are o aromă intensă şi carac­teristică, cu părţi mai mult sau mai puţin grase, care necesită metode de preparare diferite.
In ceea ce priveşte părţile mai slabe, fără grăsime, es*t important să amintim că, în ciu­da asemănării cu carnea albă, aceasta trebuie tratată totuşi ca o carne roşie.
Pentru a nu se întări, carnea de porc nu trebuie preparată timp îndelungat. Părţile mai grase ale porcului sunt potrivite pentru prepa­rare umedă şi în tocăniţe.
Când porcii sunt sacrificaţi la 6 luni de via­ţă, ei ne oferă carne foarte fragedă, muşchii lor nefiind supuşi la efort
Demonizată de-a lungul anilor de către nutriţionişti, carnea de porc este, în realitate, o sursă excelentă de proteine având un conţi­nut relativ scăzut de grăsimi şi de colesterol. Consumul cărnii de porc este limitat de mul­tiple prejudecăţi, deoarece se consideră că este mai puţin hrănitoare decât alte tipuri de carne, în realitate, este bogată în vitamina Bl, fiind asemănătoare din punct de vedere nutritiv de carnea de mânzat.

Carnea de pasăre

Intreagă sau în bucăţi, la cuptor sau fiartă, în salată sau friptă, carnea de pui permite
realizarea unor preparate excelente. Timpul de preparare depinde de vârsta păsării şi de felul în care a fost crescută: puiul de circa 1 kg trebuie să stea o oră la cuptor şi 45-50 de minute la fiert. Pentru puiul de curte crescut în libertate este bine să se socotească un timp mai lung cu 30 la sută.
Exemplarele tinere sunt mai bune la cuptor şi pe grătar, iar cele mai bătrâne, la fierturi.
Pentru a vedea dacă puiul este gata, se înţeapă cu un ac în zona cea mai groasă a pulpei: dacă acul nu întâmpină nicio rezistenţă, carnea este făcută (de asemenea, se poate observa că din gaura lăsată de ac ies câteva picături de lichid incolor).

Carnea de miel

Deşi se consumă cu predilecţie de sărbătorile pascale, carnea de miel poate fi preparată mai des ca fel principal, fiind uşoară şi nutritivă.
Există două tipuri de carne de miel, deosebite în funcţie de vârsta la care a fost sacrificat ani­malul şi de felul alimentaţiei sale: miel de lapte (cu vârsta de 3-4 săptămâni), hrănit numai cu lapte; miel, sacrificat la 8-10 săptămâni, care, pe lângă lapte, primeşte şi altă hrană.
Culoarea rozalie spre albicioasă a cărnii indi­că tinereţea animalului şi alimentaţia sa lactată, care îi conferă un gust deosebit. Cu cât carnea este mai închisă la culoare, cu atât vârsta animalului este mai mare.
Este important să amintim că pentru obţi­nerea unei fripturi bune este necesar un timp de preparare mai degrabă scurt, carnea de miel fiind preferată „în sânge". Excepţie face mielul de lapte care, dacă nu este preparat suficient, devine indigest.

Carnea de cal

Caracteristicile cărnii de cal sunt culoarea roşie închisă şi dulceaţa, datorată cantităţii crescute de zaharuri din muşchi.  Carnea de cal are un conţinut ridicat de pro­teine, este bogată în fier şi săracă în grăsimi.
Aceste caracteristici o fac mai puţin calorică, mai digerabilă, fiind indicată în mod special în alimentaţia copiilor. Poţi încerca să o găteşti ca pe oricare altă carne roşie, preferabil „în sân­ge", evitând prepararea prelungită, care riscă să o întărească şi să o usuce.
Carnea de cal este foarte bună pentru tartar — crudă, tocată foarte mărunt, condimentată cu ierburi aromatice, ulei de măsline extravirgin, lămâie, sare şi piper.
Părţile mai bogate în ţesut conjunctiv au nevoie de o preparare mai îndelungată. Acestea pot fi fierte sau făcute ragu şi folosite apoi ca garnitură la paste. Celelalte părţi pot fi gătite la cuptor, pe grătar sau prăjite în tigaie. In primul caz, adaosul de untură de porc sau marinarea  mai îndelungată îi vor da cărnii un plus de frăgezime.
Se face distincţia între animalele tinere (mânji) şi cele adulte, carnea lor având preţuri diferite. Părţile fragede ale cărnii de mânz sunt folo­site la friptură, în timp ce restul sunt destinate fierberi i înăbuşite şi preparării tocanelor.

Carnea de Iepure

Este o carne săracă în lipide şi colesterol, bo­gată în proteine, foarte fragedă şi delicată. O carne de iepure bună trebuie să fie de un roşu deschis, cu grăsimea albă. Dacă se găteşte în bucăţi, trebuie să se taie astfel încât să nu se sfărâme oasele mici, foarte friabile. Dacă se pre­feră întreg, este bine să fie ales un animal tânăr.
Iepurele se pretează la o diversitate de prepa­rate care ne vor încânta prin savoarea lor aparte. Iriainte de a fi gătită, carnea de iepure trebuie să fie întotdeauna bine marinată pentru a i se îrimuia fibrele. Marinarea „uscată" este mai indicată pentru fripturi, pe când cea „umedă" este preferată atunci când carnea se prepară cu sos. Pentru obţinerea unui fel de mâncare uşor şi digerabil, carnea c^ iepure se poate marina în apă cu lămâie sau oţet, la care se adaugă un mănunchi de plante aromatice şi de verdeaţă, la alegere.

Carnea de vânat

Vânatul se împarte în două mari tipuri: cu pene (păsări – fazani, potârnichi, raţe sălbatice, prepeliţe) şi cu blană (mamifere – cerbi, căpri­oare, iepuri sălbatici, mistreţi). Gustul şi gradul de frăgezime sau de consis­tenţă al acestui tip aparte de carne depinde de vârsta animalului, de alimentaţia sa, de sezon şi de locul de provenienţă.
Vânatul trebuie să aibă carnea fermă, cu pu­ţină grăsime, foarte aromată şi parfumată. In prezent, această carne are o aromă mai puţin sălbatică decât în trecut şi este mai fragedă de­oarece provine — în bună parte — de la animale crescute în ferme. înainte de a fi gătită, carnea de vânat are nevoie de o perioadă de fezandare (mai mult sau mai puţin lungă, în funcţie de specie şi de vârsta animalului), care o face mai fragedă şi mai aromată. Vânatul cu blană va fi întotdeauna marinat înainte de preparare.
Marinarea serveşte la pătrunderea în carne a gusturilor şi mirosurilor ierburilor aromatice şi ale condimentelor alese, precum şi la frăgezirea fibrelor acesteia. După marinare, lichidul poate fi folosit la gătit.
Spinările, pulpele şi cotletul sunt indicate pentru prepararea la cuptor sau la frigare; fleica, pieptul, spata şi gâtul sunt indicate pentru găti- rea umedă sau la prepararea mezelurilor; coastele şi cotletul se gătesc la tigaie sau pe grătar.
La prepararea vânatului cu pene sunt recoman­date aceleaşi tehnici utilizate la păsările de curte. Pentru cotlet şi pulpă (împănată cu grăsime) sunt suficiente 2 ore de marinare, în timp ce pentru bucăţile mari ale animalelor de talie mare sunt necesare 5 sau 6 zile.
Pentru evidenţierea aromei cărnii de vânat este indicat ca preparatul să fie servit alături de un sos pe bază de fructe (afine, struguri, mere, castane, prune).

Read More