Dulceata de struguri

Dulceata de struguri este una dintre cele mai apetisante si mai apreciate dulceturi. Se poate servi cu clatite, orez cu lapte si este excelenta peste papanasii prajiti.

Ingrediente dulceata de struguri:

1 kg boabe struguri
1 kg zahar
zeama de la o lamaie
500 ml apa
3 pliculete zahar vanilat

Modul de preparare a retetei:

Pentru dulceata de stuguri trebuie alesi struguri cu boabe mari, nu foarte zemosi, care se pot curata de samburi si de pielita. Se spala boabele de struguri apoi se indeparteaza samburii si pielita.
Zaharul se pune la fiert cu apa si cu sucul de lamaie. Se lasa sa fiarba pana cand siropul s-a legat, se stinge focul si imediat se adauga la dulceata boabele de struguri. Se lasa 10 minute pentru ca boabele de struguri sa lase sucul, apoi se pune cratita din nou la foc, pana se leaga din nou. Trebuie avut grija sa se indeparteze spuma de pe dulceata de indata ce apare.
Dulceata de struguri este gata cand siropul este legat (ridicand lingura cu care se amesteca in dulceata, siropul curge greu, cu picaturi rare) iar boabele de struguri plutesc uniform in dulceata.
Cand dulceata este gata se adauga zaharul vanilat si se stinge focul. Dulceata de struguri se lasa in cratita sa se raceasca pana aproape de temperatura camerei, apoi se pune in borcane.

Read More

Dulceata de gutui

Mirosul gutuilor coapte si aroma dulcetii proaspete de gutui sunt inconfundabile.

Ingrediente dulceata de gutui:

600 g gutui curatate
1 kg zahar
500 ml apa
100 g glucoza
zeama de la o lamaie
optional: 1 plic zahar vanilat

 

Modul de preparare a retetei:

Gutuile bine coapte se mai tin 2-3 saptamani sa se maturizeze, timp in care va vor delecta cu mirosul lor deosebit. 

Se spala si se curata apoi de coaja. 

Se taie in felii si se curata de samburi. 

Gutuile au si parti pietroase, care se indeparteaza tot acum.
Apa, zeama de lamaie, zaharul si glucoza se amesteca pe foc. 

Cand siropul fierbe, se adauga feliile de gutui. 

Dulceata de gutui se lasa pe foc mic pana cand gutuile se inmoaie.

 In timpul fierberii gutuile se vor oxida si vor capata o culoarea rosie. 

Daca dorim sa pastram culoarea aurie, gutuile se taie cuburi mici sau se dau pe razatoarea mare. 

Astfel, gutuile vor fierbe mai repede si isi vor pastra culoarea caracteristica.
Cand dulceata s-a legat si gutuile sunt fierte se stinge focul. 

Se lasa dulceata de gutui sa se racoreasca in cratita in care a fost facuta, apoi se pune, calda (nu fierbinte) in borcane.

Read More

Pizza Diavola

Pizza Diavola este o pizza picanta, care se poate servi la o bere rece.

Ingrediente pizza diavola:

Topping pizza: sos rosii pentru pizza, mozzarella, carnaciori picanti, ardei iute rosu, oregano
Aluat pufos de pizza: 300 g faina, 30 g unt, 150 ml lapte caldut, 25 g drojdie, 1/2 lingurita sare, 1/2 lingurita zahar
Aluat subtire, crocant de pizza: 200 g faina, 125 ml apa calda, 1 lingura ulei masline, 20g drojdie, 1/3 lingurita sare, 1 lingurita zahar

 

 

Modul de preparare a retetei:
Preparare aluat pufos de pizza: se freaca drojdia cu zaharul, se adauga 100 ml lapte caldut, 120 g faina, se amesteca si se lasa 15 minute la loc cald sa creasca, acoperit cu un prosop curat. Se adauga apoi restul de lapte, oul, untul topit, faina si se framanta 5 minute. Se lasa sa creasca pana isi dubleaza volumul, intr-un lighenas presarat cu faina si acoperit cu un prosop curat. Se ia din lighenas, se pune pe masa presarata cu faina, se framanta un pic pentru a nu avea bule mari de aer si se intinde cu sucitorul intr-un strat de 5-7 mm grosime, care se aseaza in tava de pizza, unsa in prealabil cu unt. Pizza cu aluat pufos se coace mai lent, o vom tine mai mult timp in cuptor, dar este mai usor de preparat in cuptorul aragazului.

Preparare aluat crocant pentru pizza: se intinde faina pe masa de lucru, se face o adancitura in mijlocul gramezii de faina. In aceasta adancitura se freaca drojdia cu zaharul; se lasa 5 minute sa inceapa sa fermenteze, se adauga apa calduta si uleiul. Cu o furculita se inglobeaza treptat faina de pe margine, cu miscari in spirala. Cand devine suficient de gros aluatul, se inglobeaza restul de faina, amestecand si framantand cu mainile. Se framanta 5 minute, se lasa apoi aluatul de pizza la crescut, intr-un lighenas presarat cu faina si acoperit cu un prosop, pana cand isi dubleaza volumul. Il luam din lighenas si il framantam 1 -2 minute pentru a nu avea bule mari de aer in coca, il intindem cu sucitorul pe masa presarata cu faina, intr-un strat de 2-4 mm grosime, si avem pregatit aluatul crocant de pizza. Se unge tava cu ulei de masline si se pune blatul de pizza in ea. Aluatul subtire pentru pizza se coace mai repede dar in acelasi timp necesita precautii speciale pentru a iesi bine, fiind de regula folosit in cuptoare speciale pentru pizza. Poate fi preparat si in casa daca punem sub tava de pizza o placa groasa de piatra, care sa se incinga in cuptor 1 ora inainte de a pune pizza pe ea.

Reteta Pizza Diavola: se unge blatul de pizza cu sos de rosii, se presara mozzarella, carnaciori picanti taiati rondele, fasii de ardei iute curatat de samburi si oregano, se da la cuptor 10 - 35 minute, in functie de blatul folosit si de tipul cuptorului.

Read More

Pizza Margherita

In mod traditional pizza Margherita se pregateste cu blat subtire, dar in acelasi timp constituie si baza pentru alte pizza, deci poate fi preparata cu blat pufos si se completeaza cu alte ingrediente (ciuperci, carnati picanti, sunca etc.)

Ingrediente pizza margherita:

Topping pizza: mozzarella, frunze busuioc
Aluat pufos de pizza: 300 g faina, 30 g unt, 150 ml lapte caldut, 25 g drojdie, 1/2 lingurita sare, 1/2 lingurita zahar
Aluat subtire, crocant de pizza: 200 g faina, 125 ml apa calda, 1 lingura ulei masline, 20g drojdie, 1/3 lingurita sare, 1 lingurita zahar
Sos de rosii pentru pizza:
1 cutie de rosii in suc de rosii sau 600 g rosii proaspete, 50 ml ulei de masline, busuioc proaspat
1-2 catei usturoi, sare, piper, optional:1 -2 frunze de telina

 

 

Modul de preparare a retetei:
Preparare aluat pufos de pizza: se freaca drojdia cu zaharul, se adauga 100 ml lapte caldut, 120 g faina, se amesteca si se lasa 15 minute la loc cald sa creasca, acoperit cu un prosop curat. Se adauga apoi restul de lapte, oul, untul topit, faina si se framanta 5 minute. Se lasa sa creasca pana isi dubleaza volumul, intr-un lighenas presarat cu faina si acoperit cu un prosop curat. Se ia din lighenas, se pune pe masa presarata cu faina, se framanta un pic pentru a nu avea bule mari de aer si se intinde cu sucitorul intr-un strat de 5-7 mm grosime, care se aseaza in tava de pizza, unsa in prealabil cu unt. Pizza cu aluat pufos se coace mai lent, o vom tine mai mult timp in cuptor, dar este mai usor de preparat in cuptorul aragazului.

Preparare aluat crocant pentru pizza: se intinde faina pe masa de lucru, se face o adancitura in mijlocul gramezii de faina. In aceasta adancitura se freaca drojdia cu zaharul; se lasa 5 minute sa inceapa sa fermenteze, se adauga apa calduta si uleiul. Cu o furculita se inglobeaza treptat faina de pe margine, cu miscari in spirala. Cand devine suficient de gros aluatul, se inglobeaza restul de faina, amestecand si framantand cu mainile. Se framanta 5 minute, se lasa apoi aluatul de pizza la crescut, intr-un lighenas presarat cu faina si acoperit cu un prosop, pana cand isi dubleaza volumul. Il luam din lighenas si il framantam 1 -2 minute pentru a nu avea bule mari de aer in coca, il intindem cu sucitorul pe masa presarata cu faina, intr-un strat de 2-4 mm grosime, si avem pregatit aluatul crocant de pizza. Se unge tava cu ulei de masline si se pune blatul de pizza in ea. Aluatul subtire pentru pizza se coace mai repede dar in acelasi timp necesita precautii speciale pentru a iesi bine, fiind de regula folosit in cuptoare speciale pentru pizza. Poate fi preparat si in casa daca punem sub tava de pizza o placa groasa de piatra, care sa se incinga in cuptor 1 ora inainte de a pune pizza pe ea.

Preparare sos de rosii pentru pizza: Punem o tigaie pe foc, cu 5 linguri de ulei de masline. Se adauga usturoiul tocat, se caleste 1 minut; se pun busuiocul si frunzele de telina, apoi rosiile din cutie sau rosii proaspete, taiate in rondele sau cubulete. Se da focul mare, se pune sare; amestecam cu o lingura de lemn si incercam sa sfaramam rosiile. Dupa 10 minute se ia de pe foc si se trece amestecul printr-o sita; cojile de rosii si frunzele de busoioc se arunca. Punem sosul de rosii pe foc, intr-o cratita, si lasam sa fiarba inca 10 minute, pentru a fi mai concentrat. Putem pune si 1 lingura de bulion. Cand este aproape gata se gusta sosul de pizza de sare si se condimenteaza cu piper rasnit.

Pizza Margherita: se unge blatul de pizza cu sos de rosii, se pune mozzarella si frunze de busuioc, se da la cuptor 10 - 35 minute, in functie de blatul folosit si de tipul cuptorului.

Read More

Clatite cu ciuperci (bureti)

 

Un fel de mancare exceptional, care poate fi gatit in scurt timp.

Ingrediente clatite cu ciuperci (bureti):

Ingredient pentru 10 clatite:
150 g faina
1 ou
300 ml lapte
100 ml ulei
sare
Umplutura:
800 g ciuperci
1 lingura ceapa taiata marunt 1 ou
1 varf de cutit piper pisat
1 lingura faina
1 pahar lapte
1 lingura patrunjel verde tocat
sare.
Pentru prajit:
2 oua
150 g pesmet
ulei.

Modul de preparare a retetei:
Se amesteca laptele, oul, faina si un praf de sare. Compozitia de clatite se prepara utilizand un mixer, pentru a nu se forma cocoloase. Se adauga faina pana cand compozitia capata consistenta unei smantani. Se prajesc intr-o tigaie, pe ambele parti. Daca in timpul prajirii compozitia se ingroasa, se poate adauga un pic de apa minerala, pentru a deveni mai fluida.
Ciupercile curatate, spalate bine si tocate marunt se inabusa in uleiul incins impreuna cu ceapa. Se adauga sare, piper, patrunjel verde si faina desfacuta in laptele rece. Se amesteca bine si se mai fierbe 2-3 minute. Cu acest amestec racit se umplu clatitele si se ruleaza (cu capetele inauntru pentru a pastra umplutura). Fiecare clatita se trece prin ou si pesmet. Se prajesc in ulei si se servesc imediat, ca atare, sau cu smantana putin incalzita.

Read More

Alimente minune anti-îmbătrânire

Cele mai bune produse pentru sănătate sunt cuprinse în câteva grupe alimentare care încetinesc efectele trecerii timpului.


Sănătatea se menţine cu o combinaţie de alimente, nu doar cu proteine sau crudităţi. Aflaţi ce nu ar trebui să vă lipsească din dietă pentru a trăi mult şi bine.
Bazaţi-vă pe legume şi fructe cât mai colorate “Aici intră gama antioxidanţilor, alimentele care luptă cu radicalii liberi, responsabili de îmbătrânire. Vorbim de legume şi fructe cât mai colorate”, explică medicul nutriţionist Luiza Pârvu.
Papaya, fructele de goji, cele de pădure, dar şi cele care conţin caroten precum dovleacul cu pigment portocaliu intens sunt adevărate arme împotriva îmbătrânirii.
“Ananasul este un caz aparte, pentru că are în compoziţia sa bromelină, o enzimă care purifică sângele şi reduce inflamaţiile. Foarte bune sunt şi cerealele integrale, care n-au fost procesate şi au mai multe fibre. Ar trebui să facă parte din meniul celor ce ţin la siluetă, datorită senzaţiei de saţietate rapide, dar au şi rol protector împotriva cancerului de colon”, dezvăluie nutriţionistul.
VINUL ROŞU
Un pahar pe zi prelungeşte viaţa şi are efecte miraculoase asupra arterelor.
Cui nu-i place vinul, poate alege cafeaua ori ceaiul, pentru rezultate similare.
Cafeaua scade riscul diabetului de tip 2, în timp ce licorile din plante întăresc sistemul imunitar.
CIOCOLATA NEAGRĂ
Mâncată cu măsură, ciocolata neagră, plină de flavonoizi, scade inflamaţiile, menţine inima sănătoasă şi mintea alertă.
OMEGA 3
Se găseşte în peşte, dar şi în seminţe sau nuci. Acizii graşi din compoziţia fructelor de mare sunt de mare aju tor în reducerea inflamaţiilor cronice.
Mai mult, au puterea de a readuce zâm betul pe buze.
Grăsimile Omega 3 din peşte îmbunătăţesc activitatea într-o zonă a creierului responsabilă cu starea de spirit mai spun medicii.
CRUDITĂŢILE
O dietă bogată în fructe şi legume garantează pierderea în greutate, însă cele mai recente studii plasează crudităţile pe primul loc în topul alimentelor cu efect de întinerire.
Afinele, spre exemplu, primesc o atenţie specială pentru meritul de a pune în mişcare memoria “înceată”.
În realitate, toate fructele de pădure mustesc de antioxidanţi, o armă naturală împotriva îmbătrânirii şi bolilor grave precum cancer, Alzheimer, artitrita sau osteoporoza .
Aceste fructe au mare trecere la femei, datorită conţinutului crescut de vitamina C, care dă pielii fineţe. Pentru o privire ageră, ca de vultur, e recomandat să consumăm spanac şi alte frunze verzi.
Cu cât mai intensă culoarea, cu atât mai bine. Pigmentul din verdeţuri acţionează asemenea unei protecţii oculare împotriva razelor ultra-violete, iar vitamina K contribuie la sănătatea oaselor.
PROTEINELE
Trebuie să devină o etichetă a regimului alimentar după vârsta de 40 de ani, când începem să pierdem masă musculară.
În timp, metabolismul încetineşte, ceea ce favorizează îngrăşarea şi, de aici, o întreagă serie de probleme.
Toate astea pot fi evitate uşor, mâncând suficiente lactate şi carne (slabă de pui, curcan, vită) plus fructe de mare.
În plus, proteinele sunt responsabile şi de fixarea calciului în oase.
O femeie normo-ponderală are nevoie de 45 grame de proteine, iar un bărbat de 55 grame.
CEREALELE INTEGRALE
Ţin de foame celor care vor o siluetă de invidiat. Ovăzul, orezul brun, pastele integrale, toate sunt pline de fibre, ce reglează apetitul şi menţin glicemia la cote scăzute.
Mai multe cercetări din domeniul nutriţiei au scos la iveală beneficii secundare ale acestor cereale.
Produsele “integrale” oferă protecţie suplimentară împotriva diabetului, infarctului, cancerului de colon etc

Articol preluat de aici.

Read More

Secrete privind prepararea carnii

Invata mici trucuri cu ajutorul carora preparatele din carne vor fi extrem de delicioase.


 Invata mici trucuri cu ajutorul carora preparatele din carne vor fi extrem de delicioase. De foarte multe ori avem probleme privind prepararea carnii, ori nu este bine facuta, ori este prea tare.

 1. Carnea se mentine proaspata timp de 72 de ore. Incercati sa nu o mai folositi dupa aceasta perioada.

2. Carnea si pestele sarat se pot desara daca se pun pe o sita deasupra unui castron cu apa. Sita nu trebuie sa intre in contact cu apa.

3. Carnea de porc are un gust deosebit daca este condimentata cu putina scortisoara.

4. Carnea pe care o pregatiti pentru fripturi nu trebuie spalata ci doar stearsa cu o carpa uda.

5. Daca in oala in care fierbe carnea se pune o lingura din inox pana in momentul in care sunt adaugate legumele, aceasta fierbe mult mai repede.

6. Pielita de pe ficat se indeparteaza mult mai usor daca ficatul este tinut un minut in apa fierbinte.

7. Pentru prepararea fripturilor: initial carnea se pune la foc tare intr-un amestec de grasimi fierbinte, aveti grija sa nu fie arse. Daca este pusa in grasimi arse carnea ia un gust neplacut si nu este nici benefica pentru sanatatea ta si a familiei tale. Cantitatea de grasime fierbinte ajuta carnea prin coagularea albuminelor, fapt care ajuta preparatul sa-si pastreze proprietatile hranitoare intacte.

8. Nu pastrati foarte mult timp carnea tocata cruda deoarece este foarte perisabila.

9. Nu lasati carnea la dezghetat la temperatura camerei. Cel mai bine este sa acoperiti carnea cu apa rece sau sa o lasati sa se dezghete tot la rece, dar in frigider.

10. Pentru a evita arderea fripturii puteti sa puneti in cuptor un vas mic din metal cu apa.

 11. Fripturile nu se stropesc cu sosul in care au fost pregatite ci doar cu grasime si apa rece.

12. Ficatul nu se sareaza de la inceput. Mai intai se frige cateva minute pe fiecare parte apoi se adauga sare. Daca este sarat la inceput are tendinta de a se intari.

13. Aveti grija cu fezandarea carnii de pasare de vanat deoarece carnea devine toxica.

14. Friptura este mult mai buna daca este preparata cu vin.

15. Daca este prea tare carnea, se poate adauga putin bicarbonat de sodiu in apa in care fierbe.

16. Snitelele se fragezesc mult mai bine daca inainte de preparare se dau cu putina sare, se ung cu ulei si se lasa putin la rece.

17. Grasimea care apare in timpul gatirii trebuie scursa inainte de fi servita mancarea.

18. Daca vreti ca friptura de carne de vaca sa fie picanta trebuie sa ungeti carnea cu mustar cu cateva ore inainte de preparare.

Care sunt secretele voastre pentru pregatirea si pastrarea carnii intr-un mod cat mai bun?

Read More

Totul despre carne – carnea rosie, alba si de vanat

Totul despre carne:

 Putem distinge trei tipuri principale de car­ne: albă (viţel, ied, miel, păsări de curte), roşie (vită, berbec, cal) şi de vânat. Din punct de vedere nutritiv, nu există di­ferenţe substanţiale: preferinţa pentru carnea anumitor animale (în special pentru cea de viţel) şi pentru anumite bucăţi ale acestora este doar o chestiune de gust.  

Digerabilitatea acestui aliment fundamental depinde de gradul de maturitate a animalului, de modul în care este gătit şi de tipul de carne aleasă: cărnurile roşii sunt mai uşoare decât unele dintre cele albe (cum ar fi cea de viţel sau de miel); carnea slabă va fi asimilată mai uşor decât cea grasă sau cea asezonată din abundenţă (cu ulei, unt, untură); carnea preparată la cup­tor este mai hrănitoare şi mai uşor digerabilă decât cea gătită un timp îndelungat.

Carnea de mânzat

Mânzatul este un viţel castrat, cu vârsta până la 3 ani. O carne de vită bună trebuie să aibă culoarea de un roşu viu, firicele subţiri de gră­sime şi o textură fermă. Carnea cea mai fragedă provine din părţile ce corespund muşchilor care lucrează mai puţin, de exemplu cei de pe spinare, de unde se obţine muşchiul şi fileul. Dacă sunt gătite rapid, la foc iute, aceste bucăţi de carne nu mai au nevoie de o frăgezire anterioară.
Pentru obţinerea unei fripturi bune, este bine să preparăm carnea în grăsimea ei natu­rală. Pentru a verifica dacă s-a pătruns, este suficient să o strângem între degete: cu cât este mai elastică, cu atât va fi mai „în sânge".
Când am terminat de gătit, este bine să lăsăm friptura să se odihnească, deoarece sucul din carne adunat în mijloc sub acţiunea căldurii se va redistribui către exterior.
Cea mai bună carne de bovine pentru prepa­rat înăbuşit este muşchiul care, datorită timpu­lui îndelungat de gătire, se va frăgezi. Ca lichid de fierbere se poate alege apa sau, mai bine, supa de viţel ori un vin roşu, pentru îmbogăţi­rea gustului şi aromei preparatului.

Carnea de porc

Carnea de porc are o aromă intensă şi carac­teristică, cu părţi mai mult sau mai puţin grase, care necesită metode de preparare diferite.
In ceea ce priveşte părţile mai slabe, fără grăsime, es*t important să amintim că, în ciu­da asemănării cu carnea albă, aceasta trebuie tratată totuşi ca o carne roşie.
Pentru a nu se întări, carnea de porc nu trebuie preparată timp îndelungat. Părţile mai grase ale porcului sunt potrivite pentru prepa­rare umedă şi în tocăniţe.
Când porcii sunt sacrificaţi la 6 luni de via­ţă, ei ne oferă carne foarte fragedă, muşchii lor nefiind supuşi la efort
Demonizată de-a lungul anilor de către nutriţionişti, carnea de porc este, în realitate, o sursă excelentă de proteine având un conţi­nut relativ scăzut de grăsimi şi de colesterol. Consumul cărnii de porc este limitat de mul­tiple prejudecăţi, deoarece se consideră că este mai puţin hrănitoare decât alte tipuri de carne, în realitate, este bogată în vitamina Bl, fiind asemănătoare din punct de vedere nutritiv de carnea de mânzat.

Carnea de pasăre

Intreagă sau în bucăţi, la cuptor sau fiartă, în salată sau friptă, carnea de pui permite
realizarea unor preparate excelente. Timpul de preparare depinde de vârsta păsării şi de felul în care a fost crescută: puiul de circa 1 kg trebuie să stea o oră la cuptor şi 45-50 de minute la fiert. Pentru puiul de curte crescut în libertate este bine să se socotească un timp mai lung cu 30 la sută.
Exemplarele tinere sunt mai bune la cuptor şi pe grătar, iar cele mai bătrâne, la fierturi.
Pentru a vedea dacă puiul este gata, se înţeapă cu un ac în zona cea mai groasă a pulpei: dacă acul nu întâmpină nicio rezistenţă, carnea este făcută (de asemenea, se poate observa că din gaura lăsată de ac ies câteva picături de lichid incolor).

Carnea de miel

Deşi se consumă cu predilecţie de sărbătorile pascale, carnea de miel poate fi preparată mai des ca fel principal, fiind uşoară şi nutritivă.
Există două tipuri de carne de miel, deosebite în funcţie de vârsta la care a fost sacrificat ani­malul şi de felul alimentaţiei sale: miel de lapte (cu vârsta de 3-4 săptămâni), hrănit numai cu lapte; miel, sacrificat la 8-10 săptămâni, care, pe lângă lapte, primeşte şi altă hrană.
Culoarea rozalie spre albicioasă a cărnii indi­că tinereţea animalului şi alimentaţia sa lactată, care îi conferă un gust deosebit. Cu cât carnea este mai închisă la culoare, cu atât vârsta animalului este mai mare.
Este important să amintim că pentru obţi­nerea unei fripturi bune este necesar un timp de preparare mai degrabă scurt, carnea de miel fiind preferată „în sânge". Excepţie face mielul de lapte care, dacă nu este preparat suficient, devine indigest.

Carnea de cal

Caracteristicile cărnii de cal sunt culoarea roşie închisă şi dulceaţa, datorată cantităţii crescute de zaharuri din muşchi.  Carnea de cal are un conţinut ridicat de pro­teine, este bogată în fier şi săracă în grăsimi.
Aceste caracteristici o fac mai puţin calorică, mai digerabilă, fiind indicată în mod special în alimentaţia copiilor. Poţi încerca să o găteşti ca pe oricare altă carne roşie, preferabil „în sân­ge", evitând prepararea prelungită, care riscă să o întărească şi să o usuce.
Carnea de cal este foarte bună pentru tartar — crudă, tocată foarte mărunt, condimentată cu ierburi aromatice, ulei de măsline extravirgin, lămâie, sare şi piper.
Părţile mai bogate în ţesut conjunctiv au nevoie de o preparare mai îndelungată. Acestea pot fi fierte sau făcute ragu şi folosite apoi ca garnitură la paste. Celelalte părţi pot fi gătite la cuptor, pe grătar sau prăjite în tigaie. In primul caz, adaosul de untură de porc sau marinarea  mai îndelungată îi vor da cărnii un plus de frăgezime.
Se face distincţia între animalele tinere (mânji) şi cele adulte, carnea lor având preţuri diferite. Părţile fragede ale cărnii de mânz sunt folo­site la friptură, în timp ce restul sunt destinate fierberi i înăbuşite şi preparării tocanelor.

Carnea de Iepure

Este o carne săracă în lipide şi colesterol, bo­gată în proteine, foarte fragedă şi delicată. O carne de iepure bună trebuie să fie de un roşu deschis, cu grăsimea albă. Dacă se găteşte în bucăţi, trebuie să se taie astfel încât să nu se sfărâme oasele mici, foarte friabile. Dacă se pre­feră întreg, este bine să fie ales un animal tânăr.
Iepurele se pretează la o diversitate de prepa­rate care ne vor încânta prin savoarea lor aparte. Iriainte de a fi gătită, carnea de iepure trebuie să fie întotdeauna bine marinată pentru a i se îrimuia fibrele. Marinarea „uscată" este mai indicată pentru fripturi, pe când cea „umedă" este preferată atunci când carnea se prepară cu sos. Pentru obţinerea unui fel de mâncare uşor şi digerabil, carnea c^ iepure se poate marina în apă cu lămâie sau oţet, la care se adaugă un mănunchi de plante aromatice şi de verdeaţă, la alegere.

Carnea de vânat

Vânatul se împarte în două mari tipuri: cu pene (păsări – fazani, potârnichi, raţe sălbatice, prepeliţe) şi cu blană (mamifere – cerbi, căpri­oare, iepuri sălbatici, mistreţi). Gustul şi gradul de frăgezime sau de consis­tenţă al acestui tip aparte de carne depinde de vârsta animalului, de alimentaţia sa, de sezon şi de locul de provenienţă.
Vânatul trebuie să aibă carnea fermă, cu pu­ţină grăsime, foarte aromată şi parfumată. In prezent, această carne are o aromă mai puţin sălbatică decât în trecut şi este mai fragedă de­oarece provine — în bună parte — de la animale crescute în ferme. înainte de a fi gătită, carnea de vânat are nevoie de o perioadă de fezandare (mai mult sau mai puţin lungă, în funcţie de specie şi de vârsta animalului), care o face mai fragedă şi mai aromată. Vânatul cu blană va fi întotdeauna marinat înainte de preparare.
Marinarea serveşte la pătrunderea în carne a gusturilor şi mirosurilor ierburilor aromatice şi ale condimentelor alese, precum şi la frăgezirea fibrelor acesteia. După marinare, lichidul poate fi folosit la gătit.
Spinările, pulpele şi cotletul sunt indicate pentru prepararea la cuptor sau la frigare; fleica, pieptul, spata şi gâtul sunt indicate pentru găti- rea umedă sau la prepararea mezelurilor; coastele şi cotletul se gătesc la tigaie sau pe grătar.
La prepararea vânatului cu pene sunt recoman­date aceleaşi tehnici utilizate la păsările de curte. Pentru cotlet şi pulpă (împănată cu grăsime) sunt suficiente 2 ore de marinare, în timp ce pentru bucăţile mari ale animalelor de talie mare sunt necesare 5 sau 6 zile.
Pentru evidenţierea aromei cărnii de vânat este indicat ca preparatul să fie servit alături de un sos pe bază de fructe (afine, struguri, mere, castane, prune).

Read More